Țin bine minte ziua-n care
Isuse, m-ai eliberat
A fost o zi de sărbătoare,
De o totală vindecare
A unui suflet devastat.

Nepăsător și făr-o țintă
Parcă-ntr-un deșert trăiam
Intrasem parcă-ntr-o incintă
Unde trăirea n-a fost sfântă
Și unde fericiri n-aveam.

Dar Tu-ai venit să pui în ființă
Noi aspirații și nou dor
Nu ai venit cu o sentință
Ci să plantezi în noi credință,
Să știm că ne ești Salvator.

Țin bine minte-a Ta privire
Ce m-a pătruns și m-a convins
Că mă aștept-o moștenire
Că îmi ești Rege și mi-ești Mire
Și că-n Iubire m-ai cuprins.

Nu pot să uit încredințarea
Ce m-a pătruns când ai vorbit
Atât de dulce-a fost chemarea
Și nu am vrut, iar, amânarea
Ci Te-am urmat și Te-am slujit.

Suave-mbrățișări(țin minte)
Mi-au dat imbold s-ascult ce-ai spus
C-au fost mirabile cuvinte
Să pot urma căile sfinte
Spre viața fără de apus.

Și-acea plăcută amintire
Când ai venit cu-n tratament
Produce gând de mulțumire
C-a fost odată o-ntâlnire
(Cel mai superb eveniment).

George Cornici
9 Martie,


Iunie, r2023